My darling..

Update: In weekendul asta (23-24 iunie 2012), au furat-o pe Kona de la sediul Salvati Delta - Sandu Aldea 22 (zona Domenii). Poate o vedeti pe undeva, call me Tea - 0723591801

Am una, o cheama Kona.
Kona este o bicicleta caritabila pentru ca cei care au creat-o au promis sa doneze cate o bicicleta unui doctor din Africa de fiecare data cand vand cate 100 de bucati in lumea intreaga. Strategie de marketing sau good will? Cred ca ambele! De aia am si luat-o, este o bicicleta cumparata atat cu mintea cat si cu inima. Imi place ca atunci cand sunt claxonata pe Calea Floreasca in drum spre munca sa ma gandesc ca sunt undeva in Africa, sa ma transform in acel doctor care se grabeste sa salveze o parte din lumea lui. Atunci imi indrept coloana vertebrala si le zambesc soferilor ce asteapta nervosi in stanga mea, trec pe langa ei cu scopul de a salva lumea mea.

Imi iubesc bicicleta pentru ca are personalitate.
Nu este o bicicleta subtire si delicata, colorata si cu accente de Provence - o bicicleta finuta de oras. Este o bicicleta rugged, neagra, aproape secretoasa. Asa cum sunt si eu. Ma strecoara tacuta, cu tupeu, printre masinile parcate aiurea, si nu tremura nici un centimentru in fata lor. Rotile sunt stabile, saua este cat o canapea, iar eu sunt libera sa ma misc in voie intr-un Bucuresti pe care il credeam blocat.

Imi place pentru ca m-a invitat sa descopar Bucurestiul.
Am invatat ca exista o noua parte din Bucuresti - sectorul 2, intre strada Polona si Calea Mosilor: un intreg cartier pe care nu l-am vazut in masina, pentru ca privirea imi era blocata: de capota, de faptul ca ma concentram pe ceilalti "participanti la trafic", de faptul ca alegeam bulevardul in locul stradutelor linistite. Asa, am vazut ca Bucurestiul e plin de case, ca in curti exista leagane, ca te poti odihni la umbra unui copac. Imi plac strazile pentru ca sunt prea mici pentru o masina - sunt blocate de altele - parcate, insa pentru noi doua este loc suficient pentru cea mai placuta plimbare a zilei.