Cei care ma cunosc de ceva vreme imi stiu si noptile pierdute pe holul de la Motoare si diminetile ratacite admirand bisericuta de langa Prometeus - post concerte Urma&Kumm, incercand sa raman treaza pana la primul tramvai spre Magurica. Sunt cele mai intense momente traite cu Corina, extaz unduit pe muzica de soptit la ureche.. aici am cunoscut-o pe Diana si impreuna cu ea un intreg oras colorat.
Pentru ei am stat in ploaie aburind la Stufstock.
Regret ca s-au despartit pentru ca Dan Byron nu va mai canta niciodata "butterflies", "1000 de chipuri" sau refrenul de la "the simple things", iar formatiile astea - pentru mine - nu vor mai fi la fel fara el.
Ne vedem maine la Silver Church la concertul byron - h 22.00
De ceva timp sunt fascinata de online. Ma studiez in permanenta, incercand sa vad un "pattern" atunci cand sar dintr-un blog in altul, atunci cand aflu despre ceva nou si-i dau bookmark - evident ca dupa nu mai verific bookmarkurile ever.
Mi se intampla si sa stau ore in sir pe aceleasi bloguri, sa le rasfoiesc sau sa le citesc click-aind pe absolut fiecare link. Dunno why, asteptarile mele ar fi ca dupa 8 ore de lucrat pe net, sa ajung acasa si sa go offline.
Mi se intampla ocazional (a se citi des) sa fac cate o obsesie pentru vreun jurnalist. Nu la modul "OMG, I'm in love", ci pur si simplu incep sa devorez/caut obsesiv articole scrise de acel autor. De obicei e un el, ceea ce-i dubios (luv u Gab), dar sanatos.
Nu de alta, dar imi pot lasa imaginatia liberaaa.. ;)
Dupa Gorzo si Catalin Matei (despre care am citit ca are ceva hobby-uri dubioase, to be continued), urmeaza episodul Cristian Lupsa. Postul asta devine cu atat mai delicat (**snif**) cu cat imi dau seama ca avem cunostinte comune, si anume intreg CJI-ul.
We go back a long way. L-am "cunoscut" pe blogulGeorgianei. Pe vremea aia Cristian era in State.. tin minte ca citisem despre el ca terminase FJSCul, iar eu - boboaca fiind la aceeasi facultate - m-am ambitionat sa il google-uiesc un pic. Eram curioasa care este viitorul unui absolvent (credeam eu) tipic FJSC, il admiram pentru curajul de a pleca, insa nu-mi doream sa ma intorc si eu acolo. Mi s-a parut fascinant ce face omul asta, insa nu am dat mare importanta scriiturii lui. Apoi l-am uitat.
Zilele astea, gratie Marthei, a aterizat in resedinta Vasilescu-Purghel un teanc infinit de Esquire-uri mai vechi si mai putin vechi, devorate de yours trully intre orele 4 si 5 dimineata. S-a potrivit foarte bine cu weekendul asta, in care i-am citit blogul, si am dat de o poveste ce m-a inconjurat cu aerul ei naivo-melancolic. De fapt, intreaga lui viata pare o poveste, un storytelling bine pus la punct.
Asadar, doamnelor si domnilor, recomandarea mea pentru astazi este sa pastrati Facebook-ul aproape si inima larg deschisa. Iar cand terminati Esquier-ul, recomand some of his older work.
Stiu, stiu ca mi-am jurat in barba ca nu voi mai incerca. Am avut o perioada de vreo doi ani in care nu mi-a pasat, in care am incercat sa gasesc metode alternative de a ma simti bine.. in forma mea rotunda.
Recunosc, m-am apucat de sfanta dieta. Nu pentru ca m-as fi umplut de frustrari, ci din simpla colegialitate cu Cristina, my friend from Agnita. Plus ca - iar recunosc - m-am cam saturat de minunatul ghiveci cu pui pe care il tot gateam (ba cu pui, ba fara pui - cam asta era variatiunea :)) si am zis ca pana la urma un spanac inabusit nu mi-o face chiar asa de rau de vremurile astea cand circula raceala. Power to the Popeye :)
Am decis sa investesc masiv in alte simturi, deocamdata imi caut un bilet de avion Rotterdam via Bruxelles - wizz air rullzzz.. Apoi am decis sa ma apuc de un curs a la FCV si de mazgalit cartoane cu vopsea as a pass time with Andra
Life couldn't be sweeter, dudettes! Can't wait for Kitten to be back..