Azi, 15 octombrie 2009

Ne vedem la 6 jumatate la metrou Universitate pt un mini concert byron?? Da vestea mai departe ;)

update:

Trupa byron canta la metrou
Vezi mai multe video din Muzica

At night, I dream of what it was like

Exercitiu de imaginatie

Mi se intampla ocazional (a se citi des) sa fac cate o obsesie pentru vreun jurnalist. Nu la modul "OMG, I'm in love", ci pur si simplu incep sa devorez/caut obsesiv articole scrise de acel autor. De obicei e un el, ceea ce-i dubios (luv u Gab), dar sanatos.

Nu de alta, dar imi pot lasa imaginatia liberaaa.. ;)

Dupa Gorzo si Catalin Matei (despre care am citit ca are ceva hobby-uri dubioase, to be continued), urmeaza episodul Cristian Lupsa. Postul asta devine cu atat mai delicat (**snif**) cu cat imi dau seama ca avem cunostinte comune, si anume intreg CJI-ul.

We go back a long way. L-am "cunoscut" pe blogul Georgianei. Pe vremea aia Cristian era in State.. tin minte ca citisem despre el ca terminase FJSCul, iar eu - boboaca fiind la aceeasi facultate - m-am ambitionat sa il google-uiesc un pic. Eram curioasa care este viitorul unui absolvent (credeam eu) tipic FJSC, il admiram pentru curajul de a pleca, insa nu-mi doream sa ma intorc si eu acolo. Mi s-a parut fascinant ce face omul asta, insa nu am dat mare importanta scriiturii lui. Apoi l-am uitat.



Zilele astea, gratie Marthei, a aterizat in resedinta Vasilescu-Purghel un teanc infinit de Esquire-uri mai vechi si mai putin vechi, devorate de yours trully intre orele 4 si 5 dimineata. S-a potrivit foarte bine cu weekendul asta, in care i-am citit blogul, si am dat de o poveste ce m-a inconjurat cu aerul ei naivo-melancolic. De fapt, intreaga lui viata pare o poveste, un storytelling bine pus la punct.

Asadar, doamnelor si domnilor, recomandarea mea pentru astazi este sa pastrati Facebook-ul aproape si inima larg deschisa. Iar cand terminati Esquier-ul, recomand some of his older work.

My mommy taught me something..

Inceput de toamna

Stiu, stiu ca mi-am jurat in barba ca nu voi mai incerca. Am avut o perioada de vreo doi ani in care nu mi-a pasat, in care am incercat sa gasesc metode alternative de a ma simti bine.. in forma mea rotunda.

Recunosc, m-am apucat de sfanta dieta. Nu pentru ca m-as fi umplut de frustrari, ci din simpla colegialitate cu Cristina, my friend from Agnita. Plus ca - iar recunosc - m-am cam saturat de minunatul ghiveci cu pui pe care il tot gateam (ba cu pui, ba fara pui - cam asta era variatiunea :)) si am zis ca pana la urma un spanac inabusit nu mi-o face chiar asa de rau de vremurile astea cand circula raceala. Power to the Popeye :)

Am decis sa investesc masiv in alte simturi, deocamdata imi caut un bilet de avion Rotterdam via Bruxelles - wizz air rullzzz.. Apoi am decis sa ma apuc de un curs a la FCV si de mazgalit cartoane cu vopsea as a pass time with Andra

Life couldn't be sweeter, dudettes!
Can't wait for Kitten to be back..

Pissed off

Azi mi s-a spart camera de la roata din spate (a Konei, my one and only lovely bike).
Needless to say, s-a intamplat fix cand am hotarat sa fac ceva cumparaturi, si eram cat mai incarcata :))

I'm pissed off bcuz:
- un sofer idiot de 182 mi-a inchis usile in fata cand a vazut ca vreau sa ma urc (si imi luasem bilet and all..) sniiiiif
- tipul de la service mai ca nu m-a dat afara.. pentru ca nu i-a convenit ca vroiam sa ma folosesc de serviciile lui de schimbat o camera nenorocita de bicla.

Ce nu-mi place mie la biciclismul in Bucuresti este un anumit elitism pe care il simt din partea vanzatorilor/reparatorilor de biciclete. Imi dau seama ca nu e un sport chiar asa ieftin cum pare (il asociez tare cu alpinismul sau cu ski-ul in ceea ce priveste echipamentul necesar), insa mi se pare aberant sa primesc raspunsuri la probleme mele tehnice de genul: data viitoare cand vii pe la noi o sa iti sugerez o noua bicicleta, bicla asta e un harb, etc etc. Fuck that, you're a mere reparator de biciclete!!

Later edit: Si ca dovada ca Bucurestiul ar putea fi orasul meu de suflet (daca s-ar transforma in Cluj): http://www.citynews.ro/cluj/eveniment-29/suport-de-biciclete-pe-autobuze-in-premiera-la-cluj-58757/

How about.. life?

Mi se pare esential sa ai o pasiune. Sa citesti dupa munca, sa te duci la vreun curs despre vechiul Bucuresti, sa te mai duci la un master, anything. Pentru momentele in care simti ca iti iei campii in cele 8+ ore de munca, sa stii ca ai o portita de scapare. Am nevoie sa stiu ca viata nu e doar supravietuire.



De aceea m-ati gasit vineri noaptea cu zambetul pana la urechi: am participat la Ciclopromenada 3. Mi-a placut sa ma inconjor de atatia oameni faini, mi-a placut sa aud franturi din conversatiile lor, sa ii vad frumosi, liberi si zambitori si mai ales atat de multi. Thanks, George, pentru experienta! Mai vin :)

Thanks, Velobello for the pic ;)