La multi ani, CharityGift.ro

2 anisori - can't believe it! :) La multi ani voluntarilor si tuturor celor implicati.

Once a year I see my ex-best friend

Si de fiecare data ma intreb daca vom avea despre ce discuta.. vietile noastre (separate) s-au schimbat intr-o mie de feluri: a ei mai evident decat a mea (si-a dat tara la schimb), a mea (poate) mai profund - dileme, probleme, idei.

Sunt o nostalgica din fire, deci sunt convinsa ca vom gasi ceva subiecte de mult apuse pe care sa le reluam de acolo de unde le-am abandonat acum un an. Si totusi traiesc cu spaima momentelor de tacere. Ca am fost inlocuita, asta e clar - confidentele pe Facebook sunt mai greu de digerat. Insa daca am ajuns in punctul ala in care nu mai avem ce sa ne spunem?

Vedeam asta cand cresteam - imi povestea mama despre prietene cu care nu a tinut legatura, dand un pic vina pe firea ei rece. Eu insa nu sunt rece, imi ziceam, aproape urland. Eu n-o sa o pierd niciodata pe Iulia. Cream mental scheme elaborate despre cum as putea sa imi pierd cea mai buna prietena. Si ajungeam la aceeasi concluzie: no matter what, no matter how far, no matter..

Abia astept sa o revad si sa dau copilului din mine dreptate, din nou.



PS: Poate suna ciudat titlul, insa sunt convinsa va fiecare dintre voi are o astfel de prietena. A mea isi face doctoratul in NYC si nu cred ca o sa mai traim vreodata in acelasi loc.

Cea mai frumoasa zi

A venit toamna

de aici via Sigrid

life in Costinesti, the village that never sleeps (sadly)

De ce sunt fan Decat o Revista

Initial, m-am gandit ca ar fi logic sa va spun cum m-a impresionat such and such article din DoR no. 2. Unde am plans, unde am ras, unde am subliniat o expresie de care sa-mi aduc aminte peste ani si ani.. Nu v-am povestit despre numarul pilot, ma rog, am lasat sa treaca timpul pentru ca eram prea emotionata si am zis sa nu ma bag unde nu-mi fierbe oala.

De data asta simt nevoia sa explic de ce m-am atasat de revista asta si de ce nu ezit s-o promovez. E si o replica pentru criticile din jur: ba ca-i prea scumpa, ba ca nu se ridica la nivelul Esquire/Tabu (acolo unde mai scriu cei ce semneaza articolele DoR)- I really dont think so, ba ca nu-i nimic nou sub soare.

Mie imi place DoR - ha, it's official. Imi place pentru ca simt in oamenii astia un entuziasm pe care eu mi l-am pierdut de ceva vreme - fie el legat de presa, de scormonitul subiectelor de interes, de faptul ca sunt impreuna si fac altceva decat sa bea o bere toata seara.
Copiii astia dau ce-i mai bun din ei, timp, rabdare, frumusete - pe care le-ar putea vinde pe multi, multi bani. Iar ei ni le fac cadou. Dau o forma frumoasa unor subiecte despre care mi-e drag sa citesc. Se prea poate ca altii scriu deja despre temele astea pe bloguri. Insa forma nu-i aceeasi, munca nu e aceeasi. Oricine a incercat sa faca astfel de articole stie despre ce vorbesc.

Voi continua sa cumpar Decat o Revista: pentru energia lor, pentru frumusetea lor, pentru lupta lor cu toate problemele prin care sigur au trecut (despre unele am auzit, pe altele le intuiesc), pentru ca sunt oameni cu un ideal - cine mai are cojones sa faca o revista in era iPad-ului?

In ceea ce priveste banii, le doresc sa faca averi din astia 25 de lei pe care ii cheltuim in loc sa ne luam timp de doua zile croissante de la colt! :))

Change your perspective - nu e o revista pe care sa o poti compara cu oricare alta. E o revista de citit ca pe o carte, tre sa ii pipai foile, sa ii mirosi cerneala proaspata, sa o astepti cu sufletul la gura!

Echipa - imi place sa mi-i imaginez cum trag unii de altii to be strong, pentru ca i-al dracu de greu sa tii un proiect in viata, asa fresh si bine promovat. Ii admir pentru noptile nedormite si imi aduc aminte si de ale mele, de odinioara, cand visam la scenariile lui Simion si mai beam o dusca.

Voi bea o sangria barceloneza pentru ei de ziua mea!
I'm proud of you guyz :)

The truth

Bischi mi-a spus acum doua seri o poveste induiosatoare, extrasa din Milan Kundera - L'art du roman.

Kundera povesteste ca intre 1968-1969, romanul sau Gluma a fost tradus in toate limbile occidentale: francezii i-au ornat stilul; in Anglia editorul a eliminat toate paragrafele reflexive, a taiat alte articole muzicologice(??), a reorganizat intreg romanul;

O alta tara. A facut cunostinta cu traducatorul, care nu stia nici macar un cuvant in ceha. L-a intrebat cum a reusit sa traduca romanul. "Avec le coeur", ii raspunde si scoate din portofel o fotografie a lui Kundera.

Reactia lui Kundera: "Il etait si sympathique que j'ai failli croire qu'on pouvait vraiment traduire grace a une telepathie du coeur"