I'm not a mint person

Cred ca a venit timpul sa mai scriu nitel despre ce imi place. Nu voi face o descriere a la Foutaises, n-am atata rabdare.
Nu inteleg un lucru: cum e posibil sa ador filmele spaniole&sud-americane, insa sa nu suport cartile. Am tremurat din tot corpul la Mar Adentro, Volver, Lucia y el sexo, Y tu mama tambien - m-am simtit apropiata de experientele, culorile, joie de vivre, gandurile si reactiile personajelor, le-am regasit pe pelicula ca intr-un vis complex. Cartile insa, de la Marquez la Saramago - blank - nu-mi spun nimic, le citesc cu lene, parca nu mai trec paginile. Sunt dezamagita. Ce vedeti voi in ele si eu nu vad :(?

To be totally frank with you, ultimul autor pe care l-am citit usor a fost Murakami (Sharky Murakami, cum ii zice Gabishcu).. in rest.. greu-greu. Is it just a phase?

Touch of Cuba

Stiam de la inceput despre ce e vorba. Cu toate astea, pozele lui mi-au lasat un gust de Cuba. Poate si dintr-un fel de nostalgie pentru momente netraite, locuri nevizitate.. inca.. oameni frumosi din filme ca Before Night Falls.. Beauty, I tell you - the type of beauty you find only in old pictures or (better yet) memories of adolescent summer nights, sweating hormones.

delicious!

Pics via Alex Galmeanu

Love at first sight

Well, they're here!
Primele firicele au scos capul - uff, si cat le-am asteptat. Nu aveti idee ce dezolant este sa privesti in fiecare dimineata pamantul negru, uscat.
"Sa le mai ud?" hmmm.. 2 secunde de pauza.. "hai ca nu le ud, ca pe cimbrul (trecut) l-am innecat cu apa :("
"Hai sa mai astept"..

Si am asteptat. Iar ieri, chiorandu-ma in infinitul negru, ce-mi vazu ochiul? Putin verde. Azi e deja un pic mai mult. Negru si verde - de acum combinatia mea favorita de culori (I should start a fashion)!

Which reminds me, Marthuca are azi interviu la MaiMultVerde - we (the children&I) wish her all the green/fresh bafta in the world! Knock them cracanatz :))

Ceea ce va urez si voua.

funky moods

A trecut un an de cand sunt iar acasa. Mai bine chiar.
Motiv pentru care mi-a placut (cu atat mai) mult discutia cu Stef de azi. It's been a while de cand nu mi-a mai pasat de timp, de cand nu mi-a fost asa cald si bine. Iesirile cu Stef au filmul lor propriu. Parca nu e Bucuresti, e un loc de nerecunoscut. Nu exista o ora, e sentimentul acela de pe cerul gurii, atat de cunoscut, dar totusi parca nou - de deja vu - parca ai fost in cortul tigancilor lui Eliade, poposind cand in trecut, cand intr-o visare aromata. Ea e Stef, o zana a cuvintelor, un melanj de filme, muzica si culoare. Totul e muzical cu ea, totul e viu, vorbele trec prin aer ca notele pe un portativ in forma de curcubeu.

Am hotarat sa serbez acest an. Asa cum a fost el, un pic amar si gri, cu nelinistile si fricile lui. Un pic mai multa visare cu ochii deschisi, excursii in nori si baie in lapte si miere.
Cum? Cu un party a la Dijon - just bubbling. Va povestesc maine.

http://www.novaplanet.com/

Enjoying immaturity

Let go tomorrow

Song of the day