Pissed off

Azi mi s-a spart camera de la roata din spate (a Konei, my one and only lovely bike).
Needless to say, s-a intamplat fix cand am hotarat sa fac ceva cumparaturi, si eram cat mai incarcata :))

I'm pissed off bcuz:
- un sofer idiot de 182 mi-a inchis usile in fata cand a vazut ca vreau sa ma urc (si imi luasem bilet and all..) sniiiiif
- tipul de la service mai ca nu m-a dat afara.. pentru ca nu i-a convenit ca vroiam sa ma folosesc de serviciile lui de schimbat o camera nenorocita de bicla.

Ce nu-mi place mie la biciclismul in Bucuresti este un anumit elitism pe care il simt din partea vanzatorilor/reparatorilor de biciclete. Imi dau seama ca nu e un sport chiar asa ieftin cum pare (il asociez tare cu alpinismul sau cu ski-ul in ceea ce priveste echipamentul necesar), insa mi se pare aberant sa primesc raspunsuri la probleme mele tehnice de genul: data viitoare cand vii pe la noi o sa iti sugerez o noua bicicleta, bicla asta e un harb, etc etc. Fuck that, you're a mere reparator de biciclete!!

Later edit: Si ca dovada ca Bucurestiul ar putea fi orasul meu de suflet (daca s-ar transforma in Cluj): http://www.citynews.ro/cluj/eveniment-29/suport-de-biciclete-pe-autobuze-in-premiera-la-cluj-58757/

How about.. life?

Mi se pare esential sa ai o pasiune. Sa citesti dupa munca, sa te duci la vreun curs despre vechiul Bucuresti, sa te mai duci la un master, anything. Pentru momentele in care simti ca iti iei campii in cele 8+ ore de munca, sa stii ca ai o portita de scapare. Am nevoie sa stiu ca viata nu e doar supravietuire.



De aceea m-ati gasit vineri noaptea cu zambetul pana la urechi: am participat la Ciclopromenada 3. Mi-a placut sa ma inconjor de atatia oameni faini, mi-a placut sa aud franturi din conversatiile lor, sa ii vad frumosi, liberi si zambitori si mai ales atat de multi. Thanks, George, pentru experienta! Mai vin :)

Thanks, Velobello for the pic ;)